Cuvântul ierarhului: Cel care pictează icoane trebuie să aibă o viaţă de cumpătare († PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor)

   Sfintele noastre icoane ne înfăţişează faptele lui Dumnezeu prin care ni s-a adus mântuirea şi pe oamenii, sfinţii, care au dobândit mântuirea; toate acestea sunt înfăţişate potrivit învăţăturii Sfintei noastre Biserici.

   Astăzi asistăm la o sporită activitate de pictare a bisericilor nou construite; cei care pictează legal au, desigur, şi o calificare în domeniu, certificată printr-un act emis de Comisia de Pictură Bisericească a Sfintei noastre Patriarhii.

Din păcate, mulţi dintre pictori, deşi deţinători de diplome de specializare în pictură, nu pictează aşa cum au învăţat la şcoală sau de la maestru, nu respectă programul iconografic statornicit de Biserică; mai mult, icoanele pictate de aceştia nu exprimă îndeajuns viaţa de sfinţenie a persoanelor înfăţişate. Lumea reprezentată în pictura din biserică trebuie să ne facă să simţim cerul coborât pe pământ, iar pământul, lumea, urcată la cer; să ne facă să simţim că Hristos este prezent şi trăieşte în Persoana înfăţişată în icoană; că Mântuitorul, în icoana Sa, este, în acelaşi timp, şi Om, şi Dumnezeu.

   Icoana se pictează trăind viaţa în cumpătare, înfrânare, post şi rugăciune, cu o spovedanie cât mai deasă şi împărtăşirea cu Trupul şi cu Sângele Mântuitorului, cu pregătirea cuvenită. Aceasta este rânduiala statornicită de Sfânta noastră Biserică.

   Puţini dintre noi cunosc cum trebuie să fie pictată o icoană. Nu se cere ca pictorii de astăzi să copieze întocmai picturile din vechile biserici, ci să picteze ca şi pictorii din vechime, cu aceeaşi conştiinţă şi îndemânare, cu măiestrie, înfăţişând frumuseţea vieţii duhovniceşti, a vieţii de sfinţenie a sfinţilor.

   Să luăm aminte la faptul că o icoană care nu este pictată după regulile statornicite de Sfânta Biserică, adică, dacă nu înfăţişează frumuseţea vieţii duhovniceşti, a vieţii de sfinţenie, acea icoană nu se sfinţeşte prin rugăciunile de sfinţire a icoanei, aşa după cum, dacă la Sfânta Taină a Spovedaniei nu mărturisim păcatele cu smerenie şi căinţă, având credinţa că Dumnezeu ne iartă şi făgăduind că nu vom continua să păcătuim, păcatele nu ni se iartă.

   O icoană care nu este pictată după regulile statornicite de Biserică nu creează acea atmosferă duhovnicească de sfinţenie, prin care să simţim prezenţa şi lucrarea tainică a lui Dumnezeu, de sfinţire a vieţii noastre, şi să luăm îndemnul de a ne spori râvna spre viaţa de sfinţenie.