Liturghie arhierească la Mănăstirea Sfântul Ioan Secerătorul din Bivongi - Italia

   Duminică, 22 februarie 2009, PS Siluan Şpan va oficia o liturghie la hramul mănăstirii ortodoxe „Sfântul Ioan Secerătorul" din Bivongi - Calabria - Italia, Mănăstirea are hramul Sfântul Ioan Secerătorul, pomenit de Biserică Ortodoxă la data de 23 februarie. În prezent mănăstirea de la Bivongi este în grija monahilor de la Mănăstirea Lupşa din judeţul Alba, iar părintele Stareţ Melchisedec se află acolo şi ne-a oferit mai multe amănunte.

Pentru început un scurt istoric al acestei mănăstiri:

MĂNĂSTIREA SFÂNTULUI IOAN SECERĂTORUL
SCURT ISTORIC

   Mănăstirea Sfântului Ioan Secerătorul se află pe teritoriul comunei Bivongi, într-o vale dominată de versanţii abrupţi ai Muntelui Consolino, o zona unde totul vorbeşte despre monahismul de odinioară. Regiunea monastică se află pe un mic platou mărginit de râurile Stilaro (Reggio Calabria) şi Assi (Catanzaro). Închinată Sfântului Ioan Secerătorul (Theristis, în limba greacă), mănăstirea a ajuns în scurt timp cea mai înfloritoare chi¬novie, aparţinând Episcopiei din Squillace - vestita lo¬calitate în antichitatea târzie.

   Impunătoarea biserică datează din veacul al Xl-lea şi este o armonioasă îmbinare între arhitectura bizantină şi cea normandă. Nartexul actual, ce păstrează câteva elemente dintr-o biserică anterioară, vădeşte adâncile rădăcini drept-slăvitoare ale acestui aşezământ.

   De-a lungul apartenenţei la Imperiul Roman de Răsărit, Calabria a fost marcată de înflorirea unui monahism născut îndeosebi din migraţia multor monahi răsăriteni către Sicilia meridională. Asceţilor fugiţi din Orientul Mijlociu, invadat de arabi, le-au urmat monahii prigoniţi de politica iconoclastă a Imperiului Bizantin. Aceştia au întemeiat schituri şi mă¬năstiri cu limba şi cultura Răsăritului Ortodox. în anul 1030, normanzii, soldaţi de neam germanic aflaţi deja în solda principelui de Salerno, au început să cucerească ţinuturi în propriul beneficiu, intrând în conflict cu mulţi seniori şi cu însuşi Papa Leon al Xl-lea care, în 1053, a fost făcut prizonier la Civitate, în Puglia. In urma separării Bisericii Romane de cea Ortodoxă, în anul 1054, Papa se împacă cu normanzii, recunoscând cuceririle lor: Calabria în 1059, Italia Meridională în 1071, Sicilia în perioada următoare.

   Când normanzii au cucerit Valea Stilarului, numită astfel după Muntele Consolino (pe atunci, Monte Stilo), aceasta era plină de chilii şi peşteri sihăstreşti; între acestea strălucea un înfloritor aşezământ monahal, cel al Sfântului Ioan Secerătorul. Biserica mănăstirii, cu hramul Sfântului Ioan Secerătorul (Theristis), datează de la sfârşitul veacului al Xl-lea. In mănăstire a trăit Sfântul Ioan Secerătorul (cea. 995-1050), un sfânt italo-grec ai cărui părinţi erau nobili calabrezi. In timpul unei năvăliri a saracinilor, tatăl Sfântului Ioan a fost ucis iar mama sa, care era însărcinată, a fost dusă în robie în Sicilia, la Palermo. Acolo s-a născut Ioan, în haremul unui musulman. La vârsta de paisprezece ani mama sa îi dezvăluie taina naşterii sale şi, dându-i o cruce, îl îndeamnă să fugă la Stilo, în Calabria, ca sa primească botezul ortodox. Micul Ioan izbuteşte să se urce într-o barca spre a trece strâmtoarea Messina, dar, urmărit fiind de marinari saracini, îndreaptă spre ei crucea primită de la mama sa şi astfel scapă de urmăritori.

   Ajuns pe ţărmurile Calabriei, aproape de Stilo, copilul îmbrăcat în haine de maur este găsit de localnici care îl duc la episcopul locului. Acesta îl întreabă pe micul Ioan de unde vine şi ce doreşte. Ioan îi spune povestea vieţii sale şi cere să se boteze. Neîncrezător, episcopul îl pune la încercare, spunându-i că la vârsta sa Ioan trebuie mai întâi sa se arunce într-o căldare cu ulei încins. Fără să şovăie, copilul se îndreptă spre căldarea cu ulei încins, dar este oprit de episcop care, încredinţat de sinceritatea lui, îl botează. Apoi după puţină vreme, aflând de pustnicii ce împânzeau ţinutul din jurul satului Stilo, tânărul Ioan se face ucenic al unor mari nevoitori, Sfinţii Nicolae şi Amvrozie din Stilo. Aspra lui nevoinţă în viaţa monahală i-a adus darul facerii de minuni. Sfântul obişnuia să se roage cu trupul scufundat în apa îngheţată a unui izvor.

   Minunea sfântului cea mai cunoscută, care i-a adus numele de Secerătorul, a avut loc într-o zi de iunie, pe când se ducea la un binefăcător al mănăstirii ce locuia la Rodiano (astăzi Monasterace). Pe moşia acelui bogătaş, sfântul a întâlnit nişte secerători cu care s-a oprit să stea de vorbă, dându-le şi un colac şi puţin vin pe care-1 luase cu sine. Dintr-o dată, s-a stârnit o furtună cu ploaie cumplită, iar ţăranii au fugit care încotro. După încetarea ploii, ţăranii, care credeau că tot grâul a fost nimicit, au găsit lanurile secerate în întregime şi snopii legaţi. Stăpânul moşiei, auzind minunea, a dăruit pământurile acelea mănăstirii Sfântului Ioan, care de atunci a fost numit Theristis, adică Secerătorul.

   Multe alte fapte minunate s-au săvârşit de către Dumnezeu prin rugăciunile acestui Sfânt Părinte. Moaştele sale se află astăzi într-o biserică din Stilo, alături de ale sfinţilor săi povăţuitori şi împreună-nevoitori, Nicolae şi Amvrosie, Treptata înstrăinare a Calabriei de Răsăritul Ortodox, accentuată de creşterea latinizării sprijinite de normanzii susţinători ai Papei, a dus la decăderea şi părăsirea definitivă a mănăstirii în anul 1662.

   La începutul secolului nouăsprezece ca urmare a legilor napoleoniene, teritoriul mănăstirii intră în posesia comunei Bivongî care, după unirea Italiei, 1-a vândut la diverşi pro¬prietari. Aceştia l-au transformat şi l-au adaptat nevoilor agricole, iar urmaşii acestora l-au donat în 1980 primăriei, care a început primele lucrări de restaurare. Din anul 1994 se reia viaţa monahală la Mănăstirea Sfântului Ioan, aceasta fiind cea dintâi mănăstire ortodoxă restaurată şi redeschisă în Italia după multe secole. Lucrările de restaurare a bisericii s-au încheiat în luna iulie a anului 2002. Monahii ortodocşi s-au întors în acest loc rămas părăsit multă vreme, purtaţi de credinţă şi călăuziţi de Sfântul Ioan Secerătorul, reluând lucrarea duhovnicească a înaintaşilor lor. In primii ani de după redeschidere mănăstirea a fost locuită de monahi greci, veniţi din Muntele Athos, iar din iulie 2008 administraţia comunei Bivongi a concesionat-o Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, ocârmuită de Preasfinţitul Siluan (Şpan). În prezent obştea este în formare.

   Slujba hramului mănăstirii de la Bivongi va începe de sâmbătă seară cu slujba de Priveghere la care va participa şi PS Siluan, episcopul românilor din Italia. Liturghie arhierească va fi şi luni, în chiar ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Secerătorul, ne-a precizat Părintele Stareţ Melchisedec.