Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog
3 août 2009 1 03 /08 /août /2009 12:06
  Maica stareţă Olimpiada (83 de ani, face parte din administratia Lacasuri Ortodoxe), împreună cu singura maica aflată sub ascultare, Eftimia (76 de ani), vă invită cu mult drag să le fiţi alături joi, 6 august 2009, la hramul Schitului Cetăţuia (Măgura, judeţul Buzău), ocazie cu care va fi resfinţit paraclisul nou construit prin strădania celor două măicuţe şi ale cărui lucrări de finisare si pictura au fost încheiate.

  În schit se găseşte Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, realizata în stil neoclasic de Gheorghe Tăttărescu. Amănunte despre schit şi Sfânta icoană, găsiţi aici  :

 

  Slujba vecerniei cu priveghere va avea loc miercuri seara, incepand cu orele 17:00.

 

  Slujba de sfinţire va începe dimineaţă la 7:30, urmată de Sfânta Liturghie Arhierească şi agapa frăţească la care sunteţi invitaţi cu toţii. Pe tot parcursul zilei veţi putea trece pentru închinare prin Altarul Paraclisului, aşa cum se obişnuieşte la orice resfinţire a unui Lăcaş Ortodox.

 

  La Schit puteţi ajunge cu maşina din Buzău sau Braşov spre Nehoiu, apoi urmaţi indicatoarele pentru Mânăstirea Ciolanu, de unde puteţi urca prin pădure, pe jos, sau cu maşina urmând drumul forestier (dincolo de Ciolanu, acolo unde o cruce rosie de piatra apare pe marginea soselei).

 

(Se poate ajunge si cu maxi taxi din Buzău - Autogara XXL)

 

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article
3 août 2009 1 03 /08 /août /2009 10:57
Lacasuri Ortodoxe: despre Sfinti
O sfântă prietenie între zăvorâte

   Episcopul Teodoret al Cirului (sec. V) a notat în lucrarea sa, „Istoria călugărilor sau istoria religioasă ori viaţa ascetică” însemnări despre viaţa celor mai mari asceţi orientali ai momentului, între care şi Sfântul Simeon Stâlpnicul, dar şi două sfinte mai puţin cunoscute în spaţiul românesc, Marana şi Cyra (Cira, Chira).

 

   Este vorba de două Sfinte zăvorâte, a căror pomenire este trecută în „Martirologiul roman” la 3 august, fiind preluată de mai multe sinaxare ortodoxe, între care si cel rus (dar nu şi cel grec sau cel românesc).

 

   Iniţial născute în familii nobile din Bereea (astăzi, Alepo), în nordul Siriei, Marana şi Cyra (Cira, Chira) erau foarte bune prietene, amândouă atinse de aceeaşi dorinţă: de a se devota cu totul iubirii Mirelui Ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos.

 

   În acest scop, ele s-au retras în afara oraşului, părăsind casa părintească, ridicându-şi ziduri fără acoperiş, unde au fost zăvorâte de slujnicele lor, care le-au urmat în nevoinţă. Singura legătură cu lumea a rămas o ferestruică, pe unde primeau din când în când cele necesare vieţii şi pe unde Marana comunica, strict în perioada dintre Paşti şi Cincizecime, cu unele femei credincioase, venite după sfat. De asemenea, lângă zidurile lor, slujnicele şi-au construit o chilie, care comunica printr-o altă mică fereastră cu locul sfintelor, ca să poată cere îndrumare oricând era nevoie, de la ele.

 

   Însuşi episcopul Teodoret, care păstorea în eparhia învecinată Bereei, a venit la Sfinte, să le cerceteze străduinţa, şi le-a cerut să nu mai poarte obiectele grele de fier cu care se încingeau. Pentru că, Sfintele, purtau la gât, la mâini şi la brâu coliere, brăţări şi cingătoare de fier atât de grele, încât abia un bărbat puternic le putea ridica. Plăpânda Cyra (Cira, Chira) stătea permanent încovoiată din cauza lor, dar nimeni nu ştia de acestea – cu excepţia episcopului şi a slujnicelor - pentru că Sfintele le purtau pe sub veşmintele lungi, ce le acopereau tot corpul. Chiar şi pe faţă purtau un văl, iar cei care doreau să privească pe mica lor ferestruică deschisă spre lume, nu puteau zări nimic.

  Dar, la dorinţa episcopului, ele au acceptat să-şi scoată obiectele de fier, în ascultare. După plecarea acestuia, şi le-au montat la loc.

 

   Pe lângă cele menţionate, Marana şi Cyra (Cira, Chira) mâncau foarte puţin, de multe ori treceau zilele şi nu primeau nimic; de trei ori au ţinut Postul Paştelui în ajunare, precum Domnul.

 

   Doar de două ori au ieşit dintre ziduri: când au mers în pelerinaj la Locurile Sfinte, unde a pătimit Domnul, şi la biserica Sfintei Tecla din Seleucia (Isauria). În aceste locuri, au mers pe jos, fără să mănânce nimic, bucurându-se, apoi întorcându-se la locul lor.

 

   Astfel au petrecut vreme de 42 ani, într-o prietenie desăvârşită, închinată lui Hristos.

   Tipul acesta de asceză, al zăvorârii, pare chiar şi creştinilor de astăzi, de neînţeles. Mărturiile episcopului Teodoret despre Sfintele zăvorâte sunt că erau însufleţite de o bucurie nespusă, de o poftă de viaţă molipsitoare, în ciuda greutăţilor la care se expuneau: frig, foame, arşiţă şi toate celelalte. Aşadar, ele nu s-au retras pentru a fugi de oameni, ci pentru a-L afla pe Hristos, potrivit puternicei dorinţe din sufletul lor, mai persistente decât la mulţi contemporani.

   Au trecut la Domnul în ziua de 3 august, spre 445 (anul exact al morţii lor nu este cunoscut, întrucât însemnările episcopului Teodoret au fost făcute pe când Sfintele erau în viaţă).

 

   „Iar dacă nimeni dintre ceilalţi oameni nu a putut face faţă unor asemenea osteneli, într-adevăr dragostea către Dumnezeu i-a făcut pe aceştia să treacă hotarele firii; şi ei, aprinşi de văpaia de sus, suferă cu bucurie muşcăturile gerului şi alină cu roua cerească văpaia soarelui. Această dragoste îi hrăneşte, îi adapă, îi îmbracă şi le dă aripi, îi învaţă să zboare şi îi pregăteşte să urce la cer, le arată pe Cel Iubit pe cât e cu putinţă, şi prin vederea duhovnicească le aprinde dorul, le stârneşte iubirea şi mai puternică face văpaia din ei... (...)

  Acestea şi toate câte sunt de acelaşi fel aflându-le cei ce s-au făcut slujitori ai cuvântului lui Dumnezeu, sunt străpunşi din toate părţile de dragostea Dumnezeiască şi toate trecându-le cu vederea, privesc pe Cel Iubit şi au făcut trupul lor duhovnicesc mai înainte de nestricăciunea făgăduită.” (Teodoret al Cirului, episcop şi scriitor bisericesc)

 

teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe


© Copyright 2008-2009 - Tous droits réservés    Nu uitati de continuarea acestui "mesaj": CARTEA SFINTILOR - Lacasuri Ortodoxe (click pe banner)

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article
3 août 2009 1 03 /08 /août /2009 10:51

 

 

 

   Progamul Slujbelor:

 

   - 8:00 - Canoanele, Ceasurile 3 si 6, Acatistul Sf. Cuv. Teodora


   - 10:00 - Sf. Liturghie


   - 16:00 - Sf. Maslu

 

 


Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article
3 août 2009 1 03 /08 /août /2009 10:40
   Sambata, 1 august, Parohia Sfanta Mucenita Elisabeta cea Noua din nord-vestul Angliei, a oficiat, incepand cu ora 10:00, Slujba Sfintei Liturghii, in biserica nou-achizitionata de catre comunitatea din zona Wallasey.

   Cu aceasta ocazie, delegatul Catedralei Ruse din Londra a adus spre inchinare moastele Sfintei Mucenite Elisabeta cea Noua (Ducesa), precum si moastele Sfintei Varvara.

 

   Adresa Bisericii:

    Rake Lane Cemetery

   Liscard,

   Wallasey

    Cea mai apropiata statie de tren este New Brighton, pe linia Wirral spre Liverpool.

 

   Moastele Sfintei Elisabeta s-au aflat in dupa-amiaza zilei de 1 august si in Manchester, la parohia rusa Pokrov din Longsight unde a slujit Arhiepiscopul Anatolie de Kerch.

   Inchinarea la Sfintele Moaste a avut loc la orele 16:45, iar la orele 17:00 a inceput slujba de seara (Vecernia).

   Sfintele moaste au ramas in Manchester si pentru a doua zi (2 august) la Sf. Liturghie.

 

   Adresa Bisericii:

   Church of Pokrov

   Clarence Road, (off Plymouth Grove West)

   Longsight

   Manchester

 


Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article
1 août 2009 6 01 /08 /août /2009 21:40
Lacasuri Ortodoxe: despre Sfinti
Cel mai mare nebun pentru Hristos al Rusiei era căutat, pentru sfat, de ţar şi de mitropolit

 

   Formă rară de asceză, cunoscută între anumite limite încă din primele secole creştine, nebunia pentru Hristos a fost îmbrăţişată de mulţi credincioşi ruşi, în special din sec. al XVI-lea. Ea are temei scripturistic în cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.” (la I Corinteni 1, 17-25)

 

   Într-un fel, fiecare creştin pare „nebun” în ochii celor care nu cred cu adevărat. Dar nebunia pentru Hristos este o părăsire totală a lumii, o nebunie simulată cu un scop: acela de a participa desăvârşit la Patimile Mântuitorului, fugind de orice slavă de la oameni.

 

   Sfântul Vasile al Moscovei (1468-2 august 1552) este cel mai cunoscut şi mai slăvit dintre sfinţii nebuni pentru Hristos ai Rusiei. Născut în pridvorul Bisericii Icoanei Vladimir din Elokov (un sat lângă Moscova), fiu de ţărani, el a fost dat de mic ca ucenic la un cizmar.

 

   Spre 16 ani şi-a arătat darul profeţiei, pe lângă înclinaţia firească vădită, spre asceză şi rugăciune. Atunci când un cumpărător înstărit a venit să facă o comandă pentru mai multe perechi de încălţăminte, Vasile l-a refuzat categoric. Stupefiat, patronul l-a întrebat de motivul unui asemenea comportament cu clientul. „Moartea îi bate la uşă, nu avea nevoie de atâtea perechi”, a replicat tânărul. Într-adevăr, la câteva zile acel om a murit...

 

   Dar tânărul nu a dorit să mai rămână în ucenicie. Chiar de la 16 ani el şi-a părăsit părinţii şi a mers la Moscova, unde s-a pierdut în mulţimea orăşenilor. Aici, în mijlocul lor, trăia ca un pustnic în cel mai neprielnic deşert. Aproape gol, fără să vorbească, fără acoperiş (nici măcar o colibă nu şi-a făcut), Sfântul era în căutare de nevoiaşi pe care să-i poată ajuta cu ceva. Cu o vorbă, cu un îndemn, chiar şi cu bani – deşi nu-i avea el, fiind cu totul sărac, dar pe care îi primea în mod neaşteptat, pentru a-i dărui.

 

   De obicei putea fi văzut prin închisori, la cei mai temuţi deţinuţi, sau prin cârciumi, vorbind cu beţivii – găsind o punte de comunicare, spre a-L propovădui pe Hristos. Fără să-şi dorească, a ajuns în curând cunoscut şi apelat pentru sfat, pentru că îmblânzea inimile oamenilor şi profeţea.

 

   Uneori făcea lucruri ciudate, multe rămase inexplicabile. Când îşi motiva faptele, oamenii erau uimiţi. Spre exemplu, era văzut aruncând cu pietre în case de oameni cucernici şi îmbrăţişând câte un colţ al caselor „rău-famate”. Sfântul a mărturisit: „În casele sfinţite, diavolii nu pot intra. Ei stau pe-afară, iar eu arunc cu pietre în ei. La celelalte case, dimpotrivă, doar îngerii cei buni stau pe-afară, trişti că nu pot intra. Iar eu doar îi salut pe aceştia.”

 

   De obicei nu dezvăluia ceea ce „vedea”, prefăcându-se că nu poate vorbi.

   Obişnuia să meargă prin pieţe, demascând pe negustorii care înşelau pe cumpărători. Iar noaptea se ruga, în pridvorul unei biserici.

   Se menţionează că pentru rugăciunile sale a fost scăpată Moscova, în 1521, de invazia hanului tătar Mehmet Hirei.

   Pe când Sfântul se ruga spre scăparea moscoviţilor, în faţa uşilor catedralei Adormirii Maicii Domnului, unde se află şi Icoana Maicii Domnului „Vladimir”, Născătoarea de Dumnezeu a vorbit din Icoană, spunând că Moscova nu va fi apărată, pentru păcatele locuitorilor ei. Insistând în rugăciune, Sfântul a obţinut însă un ajutor neaşteptat: mai mulţi soldaţi au apărut deodată, nu se ştie de unde, în suburbiile Moscovei, acolo unde tătarii deja dăduseră foc. Hanul şi-a retras îndată oastea şi asediul a încetat.

 

   Un alt eveniment consemnat este cel legat de stingerea cu totul minunată a unui incendiu din Novgorod (cca 530 km de Moscova) de către Sfânt, el aflandu-se... la recepţia aniversară din palatul ţarului Ivan IV cel Groaznic, în Moscova. Aici fusese invitat chiar de ţar, care obişnuia să-i ceară sfatul, bucurându-se din când în când de prezenţa lui. La petrecere, brusc, Vasile a turnat trei pahare de vin pe fereastră. Nedumerit şi chiar înfuriat, ţarul i-a cerut socoteală. „Tocmai stingeam un incendiu”, a replicat Sfântul, liniştit. Mai târziu, mesagerii din Novgorod au dat de ştire că a fost un mare incendiu acolo şi că un bărbat dezbrăcat a stins focul ce atinsese mai multe case. Văzându-l pe Vasile, mesagerii l-au recunoscut: „El este cel care a stins incendiul”, au adeverit ei.

 

   De asemenea, este extrem de cunoscută mustrarea pe care Sfântul i-a adresat-o ţarului Ivan cel Groaznic, la sfârşitul unei Sfinte Liturghii: „N-ai fost la biserică, ci aiurea!” Ţarul s-a mâniat, iar Sfântul a explicat: „Da, în timp ce erai aici cu trupul, cu gândul îţi construiai viitorul palat”.

   Altă dată, Sfântul Vasile a apărut in mod minunat pe o corabie în derivă, salvând pasagerii de la naufragiu. Cum s-au petrecut acestea? „Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu mă duc la Tatăl. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face.” (Ioan 14, 12-14)

 

   Pe lângă ţar, mitropolitul Macarie (devenit Sfântul Macarie, sărbătorit la 30 decembrie) îi purta o mare stimă Sfântului Vasile, având convorbiri particulare cu acesta.

 

   Multe alte minuni a săvârşit încă din viaţă, Sfântul Vasile. La 88 de ani, când s-a îmbolnăvit şi s-a mutat la Domnul, familia imperială a venit să-l vadă, ca să-l înduplece să se roage pentru ei, în cer. Mai presus de asta, la moartea sa au venit Sfinţii îngeri să-l ia, iar faţa lui strălucea de bucurie. Era 2 august 1552. La înmormântarea sa a participat toată Moscova. Ţarul cu fiii lui i-au purtat sicriul, iar mitropolitul şi episcopii îl aşteptau la biserică. A fost înmormântat în biserica Sfintei Treimi, care mai târziu s-a numit „a Sfântului Vasile”.

 

   Cultul său a fost răspândit încă de atunci, dar canonizarea oficială s-a făcut în timpul patriarhului Iov al Moscovei (Sfânt pomenit la 19 iunie), în anul 1588. În ziua canonizării s-au vindecat peste o sută de bolnavi.

 

   Sunt cunoscuţi şi alţi Sfinţi nebuni pentru Hristos, precum Ioan pleşuvul (3 sept.), Maxim al Moscovei (11 nov.), Nicolae de Pskv (4 febr.), Ioan al Moscovei (3 iulie) şi mulţi alţii. Dar pentru minunile neîncetate, fără număr, Sfântul Vasile  al Moscovei e considerat cel mai mare dintre ei, fiind extrem de iubit de credincioşi.

 

teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe


© Copyright 2008-2009 - Tous droits réservés    Nu uitati de continuarea acestui "mesaj": CARTEA SFINTILOR - Lacasuri Ortodoxe (click pe banner)

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article
1 août 2009 6 01 /08 /août /2009 20:28

   În fiecare an la praznicul Schimbării la față a Domnului, numeroși credincioși din frumoasa vale a Almăjului își îndreaptă pașii spre Sf. Mănăstire Almăj-Putna. Şi în acest an, cu priejul hramului mănăstiresc, Preasfinţitul Părinte Episcop Lucian al Caransebeşului va săvârşi Sf. Liturghie arhierească la această mănăstire, începând cu orele orele 9.30 alături de un numeros sobor de preoți și diaconi.

   Viaţa călugărească a luat fiinţă la începutul lunii martie 1997 când ieromonahul Sava Gana împreună cu alţi călugări au preluat administrarea schitului. Prin osteneala călugărilor şi contribuţia oamenilor de bine s-a concretizat construcţia unui paraclis de vară, a corpului de chilii, a paraclisului de iarnă şi a unui sector agro-zootehnic pe un teren aflat în apropierea schitului. În anul 1999 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ridicat schitul cu hramul „Schimbarea la faţă a Mântuitorului Iisus Hristos” la rang de mănăstire.

   Actualmente obştea monahală condusă de părintele protosinghel Sava Gana întreprind pe mai departe lucrări de amenajare a corpului de chilii, fiind deopotrivă un loc de viaţă duhovnicească, de întărire în dreapta credinţă şi mulţumire sufletească pentru credincioşii care calcă pragul acestei mănăstiri.

 

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article
1 août 2009 6 01 /08 /août /2009 20:17
   Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din localitatea Lugaşu de Sus, Protopopiatul Oradea, va fi sfinţită mâine, 2 august.

   Slujba va fi săvârşită de Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei.

   Cu acest prilej, Preasfinţia Sa îi va conferi părintelui paroh Valentin Borbel rangul de iconom stavrofor.

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article
1 août 2009 6 01 /08 /août /2009 20:09

   Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din localitatea arădeană Mănăştur va fi resfinţită mâine, 2 august, în Duminica a opta după Rusalii.

   Lăcaşul de cult a fost recent restaurat.

   Slujba de târnosire va fi săvârşită de Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Aradului, Ienopolei, Hălmagiului şi Hunedoarei.

 

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article
1 août 2009 6 01 /08 /août /2009 20:04

  Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului, va resfinţi mâine, 2 august, biserica de lemn, din localitatea sălăjeană Sârbi. Biserica monument istoric, datează din 1760, din vremea lui Horea, Cloşca şi Crişan.


   Întrucât locaşul de cult se degradase, au fost iniţiate lucrări de restaurare. Acestea au fost realizate în cadrul unui program al Ministerului Culturii şi Cultelor.

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article
31 juillet 2009 5 31 /07 /juillet /2009 19:25

Lacasuri Ortodoxe: despre Sfinti
A fost chemat de Duhul Sfânt în Extremul Orient

   Pe când era seminarist, Ivan Dimitrovici Kassatkin (1 aug. 1836 – 3 febr. 1912) a aflat de necesitatea trimiterii unui preot rus pentru o bisericuţă din Hakodate, Japonia. Îndată a simţit acest lucru ca o chemare personală şi s-a rugat în cadrul Sfintei Liturghii ca Dumnezeu să-l lumineze, dacă este bine să facă acest lucru, după cum mărturiseşte în „Jurnalul” său, păstrat şi publicat în limbile rusă (2004) şi japoneză (2007). La sfârşitul slujbei, a avut convingerea că Dumnezeu îi binecuvintează drumul spre ţara străină.

 

   Spre sfârşitul studiilor la Academia Teologică din St. Petersburg, Ivan s-a călugărit cu numele de Nikolai şi a fost hirotonit ulterior preot, fiind trimis în 1861 ca preot ataşat al capelei consulatului din Hakodate, după care a fost mutat în Tokio. Deşi oficial venise doar pentru comunitatea rusă din zonă, fiind interzis prozelitismul creştin în Japonia, dorinţa sa era de a aduce lumina Ortodoxiei şi poporului japonez.

   Conştientizând importanţa cunoaşterii limbii japoneze în misiunea sa, Nikolai s-a dedicat o vreme studiului limbii, culturii, gândirii şi civilizaţiei japoneze, ajungând ulterior să traducă în japoneză Noul Testament, Psalmii şi cărţi de cult, precum „Triodul”, „Penticostarul” ş.a. După cum aflăm din „Jurnalul” său, înţelegea promovarea Ortodoxiei în rândul japonezilor, punctând în parte şi tradiţiile acestora, şi nu o implementare forţată a tradiţiilor ruse. Spre exemplu, la data de 6 aprilie 1901 citim despre cât de bucuros a fost Sfântul văzând japonezi ortodocşi venind la slujbă de Florii cu ramuri înflorite de... cireş.

   Odată un samurai l-a ameninţat: „Străinii trebuie să moară!”, dar tocmai acesta a ajuns primul preot japonez.

 

   În 1880 a fost numit episcop de Revel, iar în 1907, Sfântul Sinod al Rusiei l-a numit Arhiepiscop al întregii Japonii. A rămas aici şi în timpul războiului ruso-japonez, muncind din greu pentru a fi depăşite barierele naţionaliste, care ar fi putut duce la desfiinţarea sau împiedicarea creşterii Bisericii Ortodoxe din Japonia. Întrucât existau rugăciuni speciale în cult, obligatorii, pentru victoria armatei imperiale japoneze şi înfrângerea armatei ruse, episcopul a încurajat pe japonezi să se roage pentru armata lor, explicându-le că el, ca rus, nu poate face acelaşi lucru, şi s-a retras de la toate serviciile publice pe durata războiului. În schimb, s-a preocupat de soarta şi de sufletele ruşilor căzuţi prizonieri din închisorile japoneze, către care a trimis preoţi, spre asistenţă duhovnicească. Atitudinea sa a fost foarte apreciată, atât de ortodocşi, cât şi de ne-creştini.

   În 1912, când a trecut la Domnul, după 48 ani de misiune în Japonia, Sfântul Nikolai ridicase o catedrală (a Învierii Domnului, în Tokio, care acum e numită „Nicholai-do”), 8 biserici, peste 400 capele şi case de adunare, sfinţise 34 de preoţi, 8 diaconi, numise 115 învăţători ai credinţei, păstorind 34.110 credincioşi. Astfel, Biserica din Japonia este acum o Biserică Ortodoxă autonomă, sub oblăduirea Patriarhiei Moscovei.

 

   Episcopul Nikolai a fost canonizat drept primul Sfânt al Japoniei, întocmai cu Apostolii, în 1970, cu sărbătoarea principală pe 3 februarie (data trecerii sale la cele veşnice), comemorată de Biserica Rusă şi de cea Japoneză pe stil vechi (la 16 februarie).

 

Lacasuri Ortodoxe


© Copyright 2008-2009 - Tous droits réservés    Nu uitati de continuarea acestui "mesaj": CARTEA SFINTILOR - Lacasuri Ortodoxe (click pe banner)

 

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article