Acest mesaj va rămâne vizibil până la sfârşitul lunii martie pe zece autobuze care circulă si in centrul oraşului Quebec, cel mai mare oraş, precum şi pe mai multe tramvaie din Toronto (sud-est) şi pe metrou, a spus AFP, Virard Michel, presedinte al Asociatiei Umaniste din Quebec (AHQ), care numara 170 de membri.

   "Simplul fapt că ateii au fost insultaţi şi defăimaţi în public şi că acest lucru este considerat normal arată importanţa corectării acestei situaţii", a spus el.

   Campania urmează o iniţiativă lansată la începutul acestui an în Marea Britanie, unde sloganuri similare au fost puse pe 800 de autobuze şi pe metrourile din Londra, răspândindu-se mai apoi în Spania, Australia şi Italia .

   "Am dorit să facem o campanie similară cu a lor, deoarece ei au avut un mare succes", a spus Virard, subliniind că ateistii sunt "o parte a populaţiei care nu a avut niciun cuvânt oficial".

   În Ottawa, Vancouver (vest), Halifax (est) şi Londra (sud-est), militanţii ateisti au suferit refuzuri din partea managerilor transportului public", a spus Virard.

   Un Festivalul de Muzica Sacră va avea loc la Paris, în perioada 28 martie - 2 aprilie, cu ambiţia de a "uni" oamenii din regiunile Parisului, in jurul muzicii a trei mari religii monoteiste, au anunţat vineri, organizatorii.

   Potrivit lui Sofiane Aoudia, preşedinte al asociaţiei - laica - „pentru acest Festival avem intenţia de a promova dialogul intercultural şi de a facilita accesul la cultură, în număr cât mai mare".

   "Conservatoarele se află în centrul oraşului şi sălile de gimnastică la periferie!", a observat Sofiane Aoudia, director, de altfel, la inca două centre de animaţie din Paris, care şi-a manifestat dorinţa de a permite cât mai mult accesul la cultură.

   Festivalul începe sâmbătă 28 martie la BNF printr-o masă de discuţii urmată de trei "momente" muzicale, fiecare dedicat uneia dintre cele trei religii monoteiste: evreiasca, creştina şi musulmană.

   Trei concerte vor avea loc pe 29 martie, în saloanele primăriei, pe 31 martie în amfitetarul Richelieu din Sorbona şi pe 2 aprilie la UNESCO.

   Pentru a se evita "orice discutie", au explicat organizatorii, fiecare concert de muzică va avea caracteristice cele trei religii.

   Jumătate din program este gratuit, dar locurile la concertele din Sorbona şi UNESCO vor costa 22 de euro (studenţi şi asociaţiile: 10 euro).

   Arhiepiscopia Bucureştilor deţine în comuna Dragoslavele, jud. Argeş, un imobil-teren şi construcţii în baza a două acte, respectiv „ordonanţa de adjudecare nr. 4328/16.11.1927" prin care s-a cumpărat o vilă împreună cu terenul înconjurător pe numele patriarhului Miron Cristea din bani obţinuţi prin colecte publice de la preoţii şi locuitorii judeţului, banii fiind depuşi la Banca Muscelului din Câmpulung, şi un act de donaţie făcut de obştea din Dragoslavele, transcris la nr. 3040/27 iulie 1927, Protopopul de Muscel fiind împuternicit să accepte donaţia în numele Patriarhului.

   În baza unui aşa-zis proces verbal, încheiat exact în ziua morţii Patriarhului Miron Cristea - 6 martie 1939, care poartă rezoluţia „Se aprobă. Miron" şi care, însă, nu întruneşte condiţiile de fond şi formă ale unui testament, rude ale acestuia, sprijiniţi de clasa politică a acelor vremuri, au obţinut un drept de proprietate prin emiterea Decretului Lege nr. 2037/1939, cu încălcarea evidentă a articolului 13 din „Legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române din 1925", lege organică care stabileşte că „Prin derogare de la codul civil, întreaga avere lăsată de arhierei la moartea lor, dacă nu au moştenitori rezervatari (părinţi sau copii) sau nu lasă testament, trece ca succesiune de drept Eparhiei unde ei funcţionau".

   Prin acest Decret Lege, „imobilul situat în com. Dragoslavele, jud. Muscel, dobândit de IPSS Patriarh Miron prin actul de Donaţiune transcris la Tribunalul Muscel, secţia I, sub nr. 3040 din 1927 şi prin ordonanţa de adjudecare a aceluiaşi tribunal nr. 4328 din 1927 cu toate clădirile aflate pe el şi mobilierul acolo aflat, trec în proprietatea doamnei Emilia Milutza Antal".

   Prin Decretul nr. 95 din 17 iunie 1948 s-a repus în legalitate situaţia succesiunii Patriarhului Miron Cristea, averea acestuia atribuindu-se succesoarei legale, în conformitate cu prevederile Legii din 1925 şi ca un act reparatoriu, anume Arhiepiscopiei Bucureştilor. Donaţia fiind făcută către Biserică, aceasta trebuie să respecte dorinţa donatorilor.

   De îndată ce a redobândit imobilul, Arhiepiscopia Bucureştilor a efectuat pe cheltuială proprie ample lucrări de reparaţii, a adus aici o veche biserică de lemn, monument istoric şi a înfiinţat schitul Dragoslavele, pentru care a mai cumpărat de la vecini şi alte terenuri decât cel iniţial. Deci, ansamblul proprietăţii este al Bisericii.

Prin hotărârea Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor de pe temei nr. 9997/2007, Schitul Dragoslavele, Judeţul Argeş a trecut cu întregul patrimoniu, întreaga activitate administrativ-bisericească şi cu toată schema de funcţii şi personal sub jurisdicţia canonică şi administrativă a Patriarhiei Române, începând cu data de 1 ianuarie 2008, funcţionând ca stavropighie patriarhală în Eparhia Argeşului şi Muscelului.

   În concluzie, donaţia Dragoslavele s-a făcut pentru Patriarhul Miron, fiind în funcţie ca Patriarh al României, deci pentru Patriarhie, nu pentru rudele Patriarhului. Ca atare, Biserica trebuie să respecte dorinţa donatorilor ca bunurile oferite de ei Bisericii să fie păstrate şi folosite de către Biserică.

Sursa: Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor

   Începând cu orele 24.00 şi până la 3.00 noaptea, Prea Sfinţia Sa a oficiat Miezonoptica, Utrenia, Ceasul 1 şi Litia pentru cei adormiţi. La orele 16.00 a fost săvârşită Pavecerniţa Mare şi s-a citit Canonul Sfântului Andrei Criteanul de către toţi preoţii Sfântului Locaş.

   La slujba de seară a fost prezent şi s-a rugat împreună cu obştea monahală şi ministrul Justitiei, domnul Vitalie Pîrlog, după care acesta a avut o convorbire duhovnicească cu Vladica.

   După terminarea slujbei Arhimandritul Pavel (Tăbăcari) - duhovnicul Mănăstirii Hâncu, a rostit un cuvânt de învăţătură pentru cea de-a doua zi din Postul Mare, pe care vi-l redăm în cele ce urmează:

   Mai multe imagini din această zi puteţi vedea în Galeria Foto, dand click pe banner.

   Idei de-nvataura, extrase din predica rostită la Pavecerniţa Mare

   Despre post

   Odată cu sosirea Postului Mare ne punem întrebarea: Cum ar trebui să-l petrecem? Ca să obţinem un folos pentru trup şi suflet, pentru mîntuirea noastră. Ce ar trebui să facem pentru a nu pierde în zadar aceste mari şi sfinte zile, pe care Sf. Biserică ni le-a orînduit pentru mantuirea sufletului.

   Unii, în adancul inimii cred că postul este o povară netrebuincioasă, neplăcută, spun că trupul nevoinţelor mari a trecut deja. Unii spun că ei nu trăiesc în mănăstire şi nici în vremurile trecute cand era mai uşor de respectat un post. În condiţiile noastre nu mai este aşa de trebuincios şi devine imposibil. Ei însă au uitat că însuşi domnul nostru Iisus Hristos, fiind fără păcat a postit 40 zile, înainte de a se arăta lumii. Judecînd în aşa fel, postul ori nu se respectă deloc, ori se respectă cartind.

   Lumea il tine mai mult prima săptămînă şi in săptămana patimilor. Acestea se întîmplă nu numai din cauza că a slăbit duhul nostru şi credinţa (cu toate că aceasta este una din cele mai principale pricini) dar şi de aceea că noi nu avem o imagine corectă despre post, avînd viziunea noastră proprie, şi nu aceea a bisericii.

   - Fiind vătămaţi de păcate, ne tămăduim prin pocăinţă cu lacrimi şi rugăciuni, dar pocăinţa fără post nu este valabilă

   - Rugăciunea acţionează foarte mult asupra sufletului dacă este unită cu postul, deoarece postul pentru rugăciune este la fel cum sunt aripile pentru pasăre.

   - Dacă omul nu luptă cu patimile trupului şi nu se stărui să le învingă se va adeveri că el este slab, în lupta duhovnicească.

    - Trupul care ţine post nu suportă ca o noapte întreagă să doarmă în patul său.

    - Dar tot odată numai postind omul nu ar putea caştiga pacea sufleteasca şi mantuirea, dacă scopul pentru care posteşte nu l-ar folosi corect. Postul se respectă cu scopul de a împuţina patimele trupeşti şi de a ne întări sufleteşte.

    - Postul nu poate fi pur şi simplu un scop - ci este o armă cu care creştinul luptă împotriva patimilor. Principalul este ca sufletul să fie tot timpul în rugăciune, post şi smerenie ceea ce dobîndeşte şi se menţine la creştin în timpul cît posteşte. Dar noi greşim cînd atragem mai mult atenţie postului trupesc decît a celui duhovnicesc.

   - Reţinerea şi postul nimicesc toate patimile: mîndria, înălţarea de sine, mînia, iubirea de sine, îngîmfarea, zgîrcenia.

Sf. Efrem Sirul spune: „ Dacă tu omule nu ierţi celuia ce ţi-a greşit ţie, atunci ar fi mai bine să nu te nevoieşti postind".

Sf. Tihon de Zadonsc spune: „Adevăratul post este reţinerea de la toate relele. Creştinule dacă vrei să ai un folos de la post, atunci posteşte şi trupeşte şi sufleteşte".

Sf. cuvios Serafim de Sarov spune: „Postul - constă întru aceea că nu e principalul să mancăm mult".

Sf. Vasile cel Mare ne spune: „La cei care postesc chiar şi culoarea feţei este mai luminoasă, el nu devine roşu de ruşine, dar este înfrumuseţat cu albeaţa înţelepciunii, privirea este blajină, mersul reţinut, pe faţă se vede tot timpul un zîmbet reţinut, el are o limită de vorbire, curăţirea inimii".

   ÎPS Vladimir a oficiat la Catedrala Mitropolitană Sfânta Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite, rostind cuvânt de învăţătură despre semnificaţia primei săptămâni a postului.

   Liturghia Darurilor mai înainte sfintite se sãvârseste în vremea Postului Mare pentru cã este rânduialã în Biserica noastrã ca în timpul Postului Mare, pregãtitor pentru Sfintele Pasti, Liturghie deplinã sã se sãvârseasca numai sâmbãta si duminica; sâmbãta Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, iar duminica, în primele cinci duminici de post Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, apoi în duminca Floriilor, în duminica stâlpãrilor cum se mai numeste, Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, iar în Sãptãmâna Sfintelor Pãtimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos, numitã si Sãptãmâna Mare sau Sãptãmâna Patimilor, joi si sâmbãtã Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

   În celelalte zile si mai ales miercurea si vinerea se sãvârseste Liturghia Darurilor mai înainte sfintite, Liturghie pe care a scris-o, dupã rânduiala care era deja în Constantinopol, Sfântul Grigorie Dialogul în secolul al saselea. Aceastã liturghie nu este o Liturghie deplinã, ci este o Liturghie la care Sfintele Daruri, respectiv Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos se oferã credinciosilor pentru împãrtãsire, dar aceste dumnezeiesti taine sunt pregãtite dinainte la o Liturghie deplinã, anterioarã Liturghiei Darurilor mai înainte sfintite, de aceea se si numeste Liturghia aceasta „Liturghia Darurilor mai înainte sfintite".

   În realitate este o slujbã de împãrtãsire a credinciosilor care este împreunatã cu vecernia. Prezenta realã a Mântuitorului nostru Iisus Hristos o întelegem asa cum o întelegem si la Liturghia deplinã pentru cã e vorba de acelasi Trup si acelasi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, deosebirea este cã la Liturghia Darurilor mai înainte sfintite Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos se oferã credinciosilor împreunã, adicã nu separat trupul Mântuitorului si separat sângele Mântuitorului, ci deodatã Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar vinul care se dã împreunã cu Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru credinciosi nu este Sângele Mântuitorului ci este vin binecuvântat prin contactul cu Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

   Prezenta euharisticã, noi nu o accentuãm în Biserica Ortodoxã în sensul acesta ca sã se facã închinare la Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, doar atât cã se realizeazã aceasta în vederea împãrtãsirii. Totusi, la Liturghia Darurilor mai înainte sfintite se poartã, se duc cele sfinte prin fata credinciosilor de la proscomidie la masa sfântului altar si atunci credinciosii aduc închinare si Trupului si Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos, asa cum închinare aduc, mai ales clericii, Trupului si Sângelui Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adicã Mântuitorului euharistic, lui Hristos euharistic, îndatã dupã prefacerea cinstitelor daruri în Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adicã dupã epiclezã.