Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
1 août 2009 6 01 /08 /août /2009 21:40
Lacasuri Ortodoxe: despre Sfinti
Cel mai mare nebun pentru Hristos al Rusiei era căutat, pentru sfat, de ţar şi de mitropolit

 

   Formă rară de asceză, cunoscută între anumite limite încă din primele secole creştine, nebunia pentru Hristos a fost îmbrăţişată de mulţi credincioşi ruşi, în special din sec. al XVI-lea. Ea are temei scripturistic în cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.” (la I Corinteni 1, 17-25)

 

   Într-un fel, fiecare creştin pare „nebun” în ochii celor care nu cred cu adevărat. Dar nebunia pentru Hristos este o părăsire totală a lumii, o nebunie simulată cu un scop: acela de a participa desăvârşit la Patimile Mântuitorului, fugind de orice slavă de la oameni.

 

   Sfântul Vasile al Moscovei (1468-2 august 1552) este cel mai cunoscut şi mai slăvit dintre sfinţii nebuni pentru Hristos ai Rusiei. Născut în pridvorul Bisericii Icoanei Vladimir din Elokov (un sat lângă Moscova), fiu de ţărani, el a fost dat de mic ca ucenic la un cizmar.

 

   Spre 16 ani şi-a arătat darul profeţiei, pe lângă înclinaţia firească vădită, spre asceză şi rugăciune. Atunci când un cumpărător înstărit a venit să facă o comandă pentru mai multe perechi de încălţăminte, Vasile l-a refuzat categoric. Stupefiat, patronul l-a întrebat de motivul unui asemenea comportament cu clientul. „Moartea îi bate la uşă, nu avea nevoie de atâtea perechi”, a replicat tânărul. Într-adevăr, la câteva zile acel om a murit...

 

   Dar tânărul nu a dorit să mai rămână în ucenicie. Chiar de la 16 ani el şi-a părăsit părinţii şi a mers la Moscova, unde s-a pierdut în mulţimea orăşenilor. Aici, în mijlocul lor, trăia ca un pustnic în cel mai neprielnic deşert. Aproape gol, fără să vorbească, fără acoperiş (nici măcar o colibă nu şi-a făcut), Sfântul era în căutare de nevoiaşi pe care să-i poată ajuta cu ceva. Cu o vorbă, cu un îndemn, chiar şi cu bani – deşi nu-i avea el, fiind cu totul sărac, dar pe care îi primea în mod neaşteptat, pentru a-i dărui.

 

   De obicei putea fi văzut prin închisori, la cei mai temuţi deţinuţi, sau prin cârciumi, vorbind cu beţivii – găsind o punte de comunicare, spre a-L propovădui pe Hristos. Fără să-şi dorească, a ajuns în curând cunoscut şi apelat pentru sfat, pentru că îmblânzea inimile oamenilor şi profeţea.

 

   Uneori făcea lucruri ciudate, multe rămase inexplicabile. Când îşi motiva faptele, oamenii erau uimiţi. Spre exemplu, era văzut aruncând cu pietre în case de oameni cucernici şi îmbrăţişând câte un colţ al caselor „rău-famate”. Sfântul a mărturisit: „În casele sfinţite, diavolii nu pot intra. Ei stau pe-afară, iar eu arunc cu pietre în ei. La celelalte case, dimpotrivă, doar îngerii cei buni stau pe-afară, trişti că nu pot intra. Iar eu doar îi salut pe aceştia.”

 

   De obicei nu dezvăluia ceea ce „vedea”, prefăcându-se că nu poate vorbi.

   Obişnuia să meargă prin pieţe, demascând pe negustorii care înşelau pe cumpărători. Iar noaptea se ruga, în pridvorul unei biserici.

   Se menţionează că pentru rugăciunile sale a fost scăpată Moscova, în 1521, de invazia hanului tătar Mehmet Hirei.

   Pe când Sfântul se ruga spre scăparea moscoviţilor, în faţa uşilor catedralei Adormirii Maicii Domnului, unde se află şi Icoana Maicii Domnului „Vladimir”, Născătoarea de Dumnezeu a vorbit din Icoană, spunând că Moscova nu va fi apărată, pentru păcatele locuitorilor ei. Insistând în rugăciune, Sfântul a obţinut însă un ajutor neaşteptat: mai mulţi soldaţi au apărut deodată, nu se ştie de unde, în suburbiile Moscovei, acolo unde tătarii deja dăduseră foc. Hanul şi-a retras îndată oastea şi asediul a încetat.

 

   Un alt eveniment consemnat este cel legat de stingerea cu totul minunată a unui incendiu din Novgorod (cca 530 km de Moscova) de către Sfânt, el aflandu-se... la recepţia aniversară din palatul ţarului Ivan IV cel Groaznic, în Moscova. Aici fusese invitat chiar de ţar, care obişnuia să-i ceară sfatul, bucurându-se din când în când de prezenţa lui. La petrecere, brusc, Vasile a turnat trei pahare de vin pe fereastră. Nedumerit şi chiar înfuriat, ţarul i-a cerut socoteală. „Tocmai stingeam un incendiu”, a replicat Sfântul, liniştit. Mai târziu, mesagerii din Novgorod au dat de ştire că a fost un mare incendiu acolo şi că un bărbat dezbrăcat a stins focul ce atinsese mai multe case. Văzându-l pe Vasile, mesagerii l-au recunoscut: „El este cel care a stins incendiul”, au adeverit ei.

 

   De asemenea, este extrem de cunoscută mustrarea pe care Sfântul i-a adresat-o ţarului Ivan cel Groaznic, la sfârşitul unei Sfinte Liturghii: „N-ai fost la biserică, ci aiurea!” Ţarul s-a mâniat, iar Sfântul a explicat: „Da, în timp ce erai aici cu trupul, cu gândul îţi construiai viitorul palat”.

   Altă dată, Sfântul Vasile a apărut in mod minunat pe o corabie în derivă, salvând pasagerii de la naufragiu. Cum s-au petrecut acestea? „Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu mă duc la Tatăl. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face.” (Ioan 14, 12-14)

 

   Pe lângă ţar, mitropolitul Macarie (devenit Sfântul Macarie, sărbătorit la 30 decembrie) îi purta o mare stimă Sfântului Vasile, având convorbiri particulare cu acesta.

 

   Multe alte minuni a săvârşit încă din viaţă, Sfântul Vasile. La 88 de ani, când s-a îmbolnăvit şi s-a mutat la Domnul, familia imperială a venit să-l vadă, ca să-l înduplece să se roage pentru ei, în cer. Mai presus de asta, la moartea sa au venit Sfinţii îngeri să-l ia, iar faţa lui strălucea de bucurie. Era 2 august 1552. La înmormântarea sa a participat toată Moscova. Ţarul cu fiii lui i-au purtat sicriul, iar mitropolitul şi episcopii îl aşteptau la biserică. A fost înmormântat în biserica Sfintei Treimi, care mai târziu s-a numit „a Sfântului Vasile”.

 

   Cultul său a fost răspândit încă de atunci, dar canonizarea oficială s-a făcut în timpul patriarhului Iov al Moscovei (Sfânt pomenit la 19 iunie), în anul 1588. În ziua canonizării s-au vindecat peste o sută de bolnavi.

 

   Sunt cunoscuţi şi alţi Sfinţi nebuni pentru Hristos, precum Ioan pleşuvul (3 sept.), Maxim al Moscovei (11 nov.), Nicolae de Pskv (4 febr.), Ioan al Moscovei (3 iulie) şi mulţi alţii. Dar pentru minunile neîncetate, fără număr, Sfântul Vasile  al Moscovei e considerat cel mai mare dintre ei, fiind extrem de iubit de credincioşi.

 

teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe


© Copyright 2008-2009 - Tous droits réservés    Nu uitati de continuarea acestui "mesaj": CARTEA SFINTILOR - Lacasuri Ortodoxe (click pe banner)

Partager cet article

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article

commentaires