Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
24 juillet 2009 5 24 /07 /juillet /2009 20:10
FOTO: Amfiteatrul din Lyon in care erau torturati crestinii
   Mărturiile mincinoase ale unor slugi au determinat o cruzime de nedescris din partea persecutorilor creştinilor, în sec. II, în Galia. Pentru cei vinovaţi de credinţa în Hristos exista doar varianta lepădării de credinţă şi a închinării la zei - sau moartea pentru credinţă, aclamată în amfiteatre, ca spectacol.

 

   Iată, pe scurt, parcursul martiric al unui grup de creştini din Lyon şi Vienne (Sudul Franţei, pe atunci Galia). El este relatat de istoricul Eusebiu de Cezareea în „Istoria Bisericească" (vol. V), unde acesta reproduce o „Scrisoare a creştinilor din Lyon şi Vienne către Bisericile din Asia şi Frigia", cu relatări ale martorilor oculari ai evenimentelor.

 

   Cei mai curajoşi dintre creştinii din Lyon şi din Vienne au fost arestaţi şi torturaţi. Aduşi în piaţa publică, şi-au menţinut mărturisirea si au fost închişi, aşteptând sentinţa guvernatorului. Hotarand că sunt „atei" şi „profanatori", prin raportare la cultul idolatru urma torturarea până la moarte. De frică, din grup s-au desprins zece, care s-au lepădat de Hristos.

 

   În cadrul acestui grup format din 48 de creştini (după alte surse, 52 - iar numărul exact este greu de aflat, pentru că celor închişi li se alăturau zilnic alţii, încurajaţi de tăria mărturisirii lor), patru s-au remarcat prin bărbăţie: diaconul Sanctus, Maturus - recent botezat, Attal - întăritorul celor martirizaţi şi o tânără, Blandine.

 

   Furia persecutorilor s-a revărsat cu precădere asupra celor patru, lovindu-i, arzându-i, mirându-se chiar şi ei cum de nu mor cei atât de aspru torturaţi. Mai mult, cei care aveau s-o lamureasca pe Blandine să abjure, s-au dovedit neputincioşi, după o serie de torturi fără rezultat.

 

   „Sunt creştină şi credinţa noastră nu ne îndeamnă la nimic rău", le-a zis fata, aproape leşinată şi zdrobită trupeşte.

 

   „De ce să mă tem aici, unde domneşte Tatăl şi unde se slăveşte Fiul?", îi întreba pe torţionari, nedumerit, Sanctus.

 

   Persecutorii aveau insa convingerea că zvonurile care circulă despre creştinii „canibali" şi „destrăbălaţi" sunt adevărate. Îi priveau pe cei din faţa lor cu o ură dezlănţuită. Iar Sfinţii... zâmbeau, străluceau, păreau  îmbrăcaţi în haine de nuntă. Înmărmuriţi, chiar şi cei ce apostaziaseră s-au răzgândit şi s-au alăturat mucenicilor. Scrisoarea amintită menţionează acest lucru, dovadă a faptului că în timpul martiriului se petreceau fapte extraordinare: Hristos Se arăta prin ei, în suferinţele lor mângâindu-i, bucurându-i.

 

   Au fost trimişi în amfiteatru, înaintea animalelor sălbatice. Zile în şir, torturaţi, fără să moară. În cele din urmă, pentru că Attal era cetăţean roman, cazul a ajuns la curtea împăratului Marc Aureliu, care a hotărât ca aceia care sunt cetăţeni romani să fie decapitaţi, iar ceilalţi, daţi la animale.

 

   Rând pe rând, bravii creştini au primit mucenicia, în anul 177.

 

   Deşi toţi mărturisitorii prinşi fuseseră ucişi, prigonitorii lor nu-şi îndestulaseră furia oarbă. Aceasta s-a dezlănţuit asupra moaştelor, care au ajuns în apa Ronului, la câini sau au fost arse.

 

   Nu numai că în final nu apostaziase nimeni, dar au ajuns sa mărturisiseră mai mulţi decât fuseseră obligati iniţial.

 

   În sinaxarele româneşti şi străine sunt menţionaţi cu precădere cei patru: Sanctus, Maturus, Attal şi Blandine, dar în „Scrisoare..." apar şi alte nume, precum: Vettius, Epagat, Alcibiade, Biblis (Vivlos), Ponticus, Alexandru.

   Sinaxarele ruse au început să le adauge şi pe acestea.

 

teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe


© Copyright 2008-2009 - Tous droits réservés    Nu uitati de continuarea acestui "mesaj": CARTEA SFINTILOR - Lacasuri Ortodoxe (click pe banner)

MP3 player VARA Lacasuri Ortodoxe
 

Partager cet article

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article

commentaires