Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
24 juillet 2009 5 24 /07 /juillet /2009 17:38
Lacasuri Ortodoxe: despre Sfinti
„Este atât de frumoasă haina de călugăr..., îmbrăcaţi-mă şi pe mine, vă rog!"

   „Copii supradotaţi", acesta pare să fie visul părinţilor din ziua de azi. Dar copiii care de mici Îl cinstesc cu tot sufletul şi în mod cu totul deosebit pe Dumnezeu... aceştia de cine sunt ceruţi, astăzi, în rugăciune?

 

   24 iulie, ziua de pomenire a Sfântului Prinţ şi Mucenic Boris. Dar şi a Sfântului Bogolep, un copil care, la botez, a primit acelaşi nume cu al prinţului: Boris. Savva Tatarinos, un comerciant din sec. XVIII, relatează unele aspecte neobişnuite din viaţa Sfântului copil, care a trăit între 1660-1667.

 

   ...De foarte mic, miercurea şi vinerea nu primea hrană, nici măcar atunci când era alăptat, iar dacă auzea clopotul bătând la biserică, izbucnea în plâns şi nu se oprea, până când nu era dus în lăcaşul de cult. Părinţii, Iacov Luchici Umakov şi Ekaterina, uimiţi de „neobişnuitul comportament", au verificat dacă plânsetul copilului are într-adevăr legătură cu mersul la biserică. Şi într-o zi nu l-au luat cu ei la sfânta slujbă. În ziua aceea, micul Boris nu a mâncat nimic şi nu a încetat suspinul.

 

   Deşi născut în Moscova, copilul a trăit în zona Astrakhan, în localitatea Cernoiarsk, unde a fost mutat cu serviciul tatăl său - comandant militar. Pe când avea numai doi ani, Boris s-a îmbolnăvit, de la o epidemie care s-a răspândit atunci în toată Rusia. Boala i-a afectat picioarele, micuţul rămânând schilod. La ceva vreme, s-a molipsit şi de o boală infecţioasă, pentru care în acele timpuri nu exista vaccin sau leac. Disperaţi, părinţii se rugau pentru vindecarea copilului, fără rezultat.

 

   Într-o zi, copilul a văzut un călugăr - schimnic, care le-a vizitat casa. Era un simplu călugăr... sau un Sfânt? Cel care a relatat evenimentele nu a ştiut să explice. Dar după acea vizită, copilul, în vârstă de şapte ani, şi-a rugat părinţii cu multă insistenţă: „Îmbrăcaţi-mă şi pe mine cu haine frumoase, ca ale lui, şi călugăriţi-mă şi pe mine! Veţi vedea, o să mă vindec!"

 

   Părinţii au acceptat, văzând că nu e doar o toană a acestuia, ci o manifestare a iubirii lui faţă de Dumnezeu, şi copilul a fost tuns în monahism cu numele de „Bogolep" (în greceşte, „Teoprep", „cel asemenea cu Dumnezeu"), primind apoi şi marea schimă. Îndată s-a vindecat de orice boală. Dar... a treia zi, s-a îmbolnăvit de friguri şi a murit, la 1 august 1667. Părinţii, după cum mărturiseşte povestitorul, nu au simţit tristeţea despărţirii, ci o bucurie neaşteptată, cu încredinţarea că fiul lor - unic a ajuns în Împărăţia lui Dumnezeu.

 

   Dovada că nu a fost o toană cererea copilului de a fi călugăr cu marea schimă, sunt tocmai minunile petrecute după moartea sa. Se ştie că un schimnic este asemenea unui serafim, cu dragoste fierbinte de Dumnezeu, cu rugăciune duhovnicească care se lucrează prin Duhul Sfânt în inima lui, stâlp al ortodoxiei, înţelepţit de Dumnezeu şi asemenea lui Dumnezeu prin har... Deci un copil, poate ajunge schimnic? Da, Însuşi Mântuitorul, rostind: „Lăsaţi pruncii să vină la Mine şi nu-i opriţi!" (Marcu 10, 14), nu a pus limite iubirii curate pe care o pot avea copiii faţă de El.

 

   Bogolep a fost îngropat lângă peretele unei biserici din lemn, din Cernoiarsk, şi au început să se petreacă minuni - împlinirea rugăciunilor celor care veneau la mormântul său. Mulţi creştini din oraş îl vedeau, mai ales la momente de cumpănă pentru comunitate - pe care a izbăvit-o de invazii străine - declarând că este „ocrotitorul oraşului". În curând s-a stabilit o zi de pomenire a Sfântului copil: 24 iulie, aceeaşi cu a Sfântului Prinţ Boris.

 

   Icoana Sfântului Bogolep s-a pictat astfel: un preot aproape orb din Astrakhan, care era şi zugrav de icoane, pe când se ruga de vindecare, l-a văzut pe Copilul - schimnic, care i-a spus: „Dacă mă vei picta, aşa cum mă vezi acum, şi vei duce Icoana mea în Cernoiarsk, te vei vindeca". Preotul s-a bucurat pe de o parte, dar pe de alta s-a întrebat cum va putea el picta, aproape orb fiind? Ascultând de Sfânt, totuşi, a început lucrarea. Cu cât lucra, cu atât vedea mai bine. Icoana era aproape finalizată, iar vederea preotului revenise în limite normale. De bucurie... preotul a uitat să încheie ce promisese Sfântului, abandonând-o într-un colţ...

 

   După un an, Sfântul s-a arătat pentru a doua oară preotului, reamintindu-i ce îl rugase. Între timp, vederea preotului slăbise mai mult decât atunci când fusese bolnav. De data aceasta, preotul nu a mai uitat: a terminat Icoana şi a dus-o, în procesiune, la Cernoiarsk, în anul 1696.

 

   În 1750, în locul bisericii din lemn lângă care se afla mormântului Sfântului Bogolep, s-a ridicat o biserică de piatră, care a trebuit mutată ulterior, structura de rezistenţă fiind afectată de apele râului Volga din preajmă. La mutarea lăcaşului, mormântul Sfântului a fost... uitat. Abia în 1851, localnicii au cerut permisiunea Sfântului Sinod să deschidă mormântul îmbibat cu apă. Exact când primarul oraşului a ridicat sicriul copilului în mâini, acesta i-a alunecat, iar pământul din locul mormântului s-a surpat. Sfintele Moaşte au dispărut în ape, sub ochii celor prezenţi. Consternaţi, locuitorii din Cernoiansk au rămas numai cu mângâierea că Sfântul va fi prezent, ca ocrotitor, printre ei, până la sfârşit...

 

teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe


© Copyright 2008-2009 - Tous droits réservés    Nu uitati de continuarea acestui "mesaj": CARTEA SFINTILOR - Lacasuri Ortodoxe (click pe banner)

MP3 player VARA Lacasuri Ortodoxe

 

Partager cet article

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article

commentaires