Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
28 mai 2009 4 28 /05 /mai /2009 18:27
Cuvântul Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, la Sfânta Liturghie oficiată împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în Catedrala Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Constantinopol, la sărbătoarea Înălţării Domnului (28 mai 2009):


Preafericirea Voastră,
Preafericite DANIEL,
Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi
Patriarh al României,
Preaiubit şi mult dorit frate şi împreună liturghisitor,

Înaltpreasfinţiile Voastre şi Preasfinţiile Voastre,
Preasfinţiţi fraţi din România şi de aici,
Excelenţele Voastre,
Preacucerniciile Voastre şi Preacuvioşiile Voastre preoţi şi diaconi,
Preadistinşi arhonţi,
Iubiţi fii ai Bisericii, întru Domnul!

 

   Binecuvântat este Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce astăzi S-a înălţat cu slavă la ceruri şi a dăruit nemurire întru slavă firii omeneşti pe care a asumat-o. La marea bucurie şi binecuvântare a Praznicului Înălţării Sale, El ne-a adăugat o a doua mare bucurie şi veselie duhovnicească, aceea a primirii la reşedinţa Bisericii Mame, Biserica Constantinopolului, a Preafericitului Daniel, noul Patriarh al Preasfintei Biserici Române şi a însoţitorilor săi vrednici de a fi amintiţi. Această bucurie este sporită şi de binecuvântarea praznicalei şi oficialei împreună liturghisiri patriarhale de astăzi!

 

   Iubiţii mei, întotdeauna, Praznicul Înălţării are caracter de sărbătoare a bucuriei şi voioşiei duhovniceşti, dar şi de întristare! De întristare, pentru că, de acum înainte, Ucenicii sunt lipsiţi de prezenţa trupească, vizibilă, a Dumnezeiescului Învăţător, în mijlocul lor. Dar şi de veselie, pentru că „Domnul S-a înălţat la ceruri", nu numai ca să trimită lumii pe Mângâietorul, după cum am cântat , dar şi ca să dea firii noastre omeneşti deplina îndreptare, în vederea căreia a fost creată, prin ridicarea ei întru strălucirea frumuseţii nestricăciunii şi slăvii, pe Tronul Dumnezeirii, de-a dreapta Tatălui, unde împărăţeşte de acum împreună cu El, cu Fiul şi cu Sfântul Duh, în veci! Ne întristăm şi noi, deoarece, de astăzi înainte, nu mai cântăm anul acesta „Hristos a înviat!", cântarea biruinţei asupra morţii, imnul vieţii, care, vreme de patruzeci de zile, a constituit salutul, desfătarea şi îndulcirea sufletelor noastre. Dar ne şi bucurăm, deoarece „Plinind rânduiala cea pentru noi şi cele de pe pământ unindu-le cu cele cereşti, Hristos Dumnezeul nostru S-a înălţat întru slavă, nicidecum despărţindu-Se, ci rămânând nedepărtat, şi strigând celor ce Îl iubesc pe El: Eu sunt cu v oi şi nimeni împotriva voastră!".

 

   Ne bucurăm pentru încredinţarea aceasta, deoarece ne dă putere şi ne întăreşte foarte mult! De asemenea, ne bucurăm, pentru că, de acum, putem dobândi locul nostru în veşnicie, împreună cu Domnul nostru, Care S-a înălţat de-a dreapta Tatălui în lumina neînserată a Preasfintei Treimi! Încă ne bucurăm, fiindcă aşteptăm ca „alt Mângâietor" să vină în curând! El ne va purta în viaţă sub acoperământul şi insuflarea Sa, va face ca ostenelile în care stăruim, conform învăţăturii Sfintelor Evanghelii, să fie pline de har şi bucurie şi, la vremea secerişului, va da să rodească îmbelşugat strădaniile depuse de noi în lupta cea sfântă a bunei credinţe, pocăinţa şi răbdarea noastră. Astfel, în cele din urmă, ceea ce ne-a fost dăruit ca posibilitate va deveni realitate, deoarece El, Mângâietorul, ne va înălţa pe Tronul Împărăţiei şi ne va face împreună moştenitori cu Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl.

 

   Aflându-ne într-o stare afectivă atât de complexă, în care se amestecă sentimente şi trăiri diferite, primim astăzi, în acest Scaun Apostolic mărturisitor, vizita Preafericirii Voastre iubite în Hristos Domnul! Este o vizită care ne aduce mângâiere, şi mare bucurie, ne susţine şi ne întăreşte! De aceea exclamăm „Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!".

 

   Aţi venit la noi ca un înainte mergător şi înainte vestitor al Mângâietorului! Aţi venit înveşmântat în alb, ca Îngerul vestitor al Învierii, „cu podoabă în îmbrăcăminte" , cu chipul senin şi voios, cu privirea purtătoare de har şi încântare, cu inima curată şi „sine cera", cu rugăciunea evlavioasă, cu simţăminte calde, cu cuvinte dulci, cu purtare paşnică! Din adâncul sufletului şi al inimii Vă mărturisim încă o dată „Ce bine este că aţi sosit, Preafericirea Voastră!".
Vă adresăm cuvintele acestea cu toată căldura şi dragostea frăţească! Bine aţi venit în Împărăteasca Cetate, de-Domnul-păzită, aflată sub acoperământul Maicii Domnului, în care s-a aşezat de către Dumnezeu sfeşnicul Bisericii Mame, ca purtătoare a celor dintâi răspunderi, peste care este revărsată binecuvântarea Domnului Atotţiitorul, rugăciunea şi binecuvântarea Născătoarei de Dumnezeu, Celei „Pururea Fericită", lumina Înţelepciunii lui Dumnezeu, ocrotirea „Călăuzitoarei" de la Vlaherne, tămâia nevoinţelor duhovniceşti de la străvechea mănăstire a studiţilor, bucuria de la biserica „Chora" celor vii, în care se regăseşte răcoarea multelor izvoare de aghiasmă, dragostea, gândul iubitor şi rugăciunea neadormită a Fanarului, care-şi revarsă neîncetat lumina, răstignit pe crucea lui fără sfârşit! Aici, unde Vă găsiţi acum, se află rădăcinile bunei credinţe a poporului român, numit cu numele lui Hristos! Aici se află şi izvorul evlaviei şi pioşeniei Neamului iubitor de Hristos al Preafericirii Voastre! Desigur, nu este pentru prima dată când păşiţi pe pământul Constantinopolului.

 

   Aţi venit aici, mai demult, ca Mitropolit. Cunoaşteţi Constantinopolul şi acesta Vă cunoaşte! Îl iubiţi şi Vă iubeşte! Într-adevăr, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la Iaşi, V-aţi aflat mulţi ani sub ocrotirea Sfintei noastre Preacuvioase Maici din Epivata, care este o floare preafrumoasă în grădina tainică a Bisericii Constantinopolului. Dar, Preafericite, astăzi staţi în mijlocul nostru ca Întâistătător al preaiubitei şi Preasfintei Biserici Române, Biserică fiică şi totodată Biserică soră, ca al şaselea Patriarh al ei!, ca o cunună a cugetării binecredincioase, a evlaviei, a mărturiei de-Dumnezeu-cuvântătoare, a devotamentului statornic şi a dragostei întregului popor român ortodox faţă de noi!

 

   Toată fiinţa Preafericirii Voastre răspândeşte în jur mirosul de bună mireasmă duhovnicească al rugăciunilor curate, al lacrimilor nevoinţelor sihăstreşti, al sângelui mucenicesc, al bunei mărturisiri, al harului Duhului şi al minunilor mai presus de fire săvârşite de marea oştire a sfintelor pe care i-a dat pământul românesc, pământ pe care s-au născut atâţia sfinţi. Pe fruntea Preafericirii Voastre vedem scrise cu majuscule numele scrise cu litere de aur în Cartea Vieţii! În mâini ţineţi „toiagul puterii! , pe care Domnul Vi l-a încredinţat să păstoriţi apostoleşte un mare popor! Este poporul care de veacuri are legături duhovniceşti indistructibile cu Biserica cea Mare a lui Hristos, din Constantinopol, şi este „os din oasele" ei şi „trup din trupul" ei!

 

   Dar aţi venit aici şi ca Locţiitor al Tronului mitropolitan al Cezareii Capadociei, deoarece, prin acest titlu scurt, dar de foarte mare cinste, a binevoit Preasfântul nostru Scaun Ecumenic, Apostolic şi Patriarhal să onoreze pe Preafericiţii Patriarhi ai României. Titlul acesta s-a acordat cu scopul de a reaminti legăturile istorice sfinte indisolubile dintre Constantinopol şi Bucureşti, de a sublinia că este necesar să păşim împreună pe calea desăvârşirii duhovniceşti, să fim uniţi în cuget şi să dăm împreună mărturia cea bună, spre a exprima adevărul că pururea „un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora". Există un fel de „cordon ombilical" care leagă Biserica Mamă de Biserica fiică. În timp, aceasta din urmă s-a emancipat şi, în urmă cu 124 de ani, a fost proclamată din Biserică fiică, Biserică soră, egală în rang. Mai târziu a fost proclamată Patriarhie, ocupând locul al VII-lea în ordinea canonică. Toate acestea constituie mărturii despre faptul că, între bisericile noastre, „dragostea nu cade niciodată". Mulţi patriarhi ecumenici, între care şi Atanasie al III-lea Patelaros, trecut recent în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, vrednicii de pomenire Partenie I, Partenie al II-lea, Calinic al II-lea, Sfântul Nifon ş.a. care au păstorit odinioară diferite regiuni ale Bisericii Ortodoxe Autocefale Române de astăzi. Totodată, Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Evangelikos Tracul, Tit şi Gordian, episcopi ai Tomisului, originari din Capadocia, Cuviosul Nikita Preotul şi Bretanion, episcopul Tomisului - şi aceştia Capadocieni - împreună cu Sfânta Parascheva de la Epivata şi cu mulţi alţi sfinţi de aici constituie inelul de legătură, de aur, dintre Bisericile noastre. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

 

   Dar, Preafericite, noi ne sprijinim întotdeauna pe temeliile trainice ale moştenirii şi tradiţiei noastre spirituale comune. De aceea, suntem chemaţi să oferim împreună speranţă nouă omului contemporan, aflat în confuzie, teamă, multă nelinişte şi zbucium! Să dăm lumii o mărturie comună şi actuală despre Iisus Hristos! Să depunem mari eforturi în vederea soluţionării multelor probleme spinoase cu care se confruntă omenirea, între care se numără nedreptatea, fundamentalismul religios, intoleranţa naţionalistă, conflictele şi confruntările izbucnite din diverse motive, prăbuşirea moravurilor şi a valorilor umane fundamentale, precum şi distrugerea mediului înconjurător! Să ne coordonăm strădaniile pentru apropierea, buna înţelegere şi reconcilierea în duhul adevărului şi al dragostei, a tuturor creştinilor divizaţi, aşa încât dorinţa Domnului „ca toţi să fie una" , toţi cei ce cred în El, să nu mai fie un vis îndepărtat! Suntem absolut siguri că şi Preafericirea Voastră gândiţi la fel. De aceea, multe şi mari speranţe se sprijină pe colaborarea admirabilă dintre noi, atât la nivel interpersonal, cât şi la nivel interbisericesc. Invocăm în acest sens ajutorul şi întărirea de la Dumnezeu. Vă rugăm să primiţi aceste sfinte engolpioane ca dar simbolic al dragostei profunde dintre noi.

 

   Vă urăm să aveţi parte de arhipăstorire patriarhală îndelungată, încununată cu roade bogate şi bune, aducătoare de mântuire poporului bine credincios, sfântă, slăvită şi, pe cât este cu putinţă omeneşte, senină, fără nori şi întristare! Să trăiţi şi să ne veniţi de multe ori în Împărăteasa cetăţilor.

 

† BARTOLOMEU,
PATRIARHUL ECUMENIC AL CONSTANTINOPOLULUI

Partager cet article

Repost 0
Published by KSLCatalin - dans STIRI DE MUTAT
commenter cet article

commentaires