Părintele Iustin Pârvu a fost prezent pe 12 septembrie la Schitul Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud Părintele Iustin Pârvu, duhovnicul de la Mănăstirea Petru Vodă, a venit pentru câteva ore la Aiud şi a participat la mai multe slujbe oficiate la Schitul Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud, unde a fost închis pentru mai mulţi ani în timpul regimului comunist. Consfătuirea anuală a profesorilor de religie din judeţul Alba Vineri, 12 septembrie 2008, la Facultatea de Teologiei Ortodoxă din Alba Iulia a avut loc consfătuirea anuală judeţeană a profesorilor de religie din judeţul Alba. Întâlnirea a fost prezidată de IPS Andrei. Părintele Dorin Opriş, inspector de religie pe judeţul Alba, ne-a precizat că scopul acestei întâlniri este acela de a discuta problema statutului orei de religie din şcoală, precum şi despre documentele şcolare necesare. Tot atunci a avut loc şi prezentarea proiectului „Hristos împărtăşit copiilor” de către părintele Jan Nicolae. În judeţul Alba sunt peste 100 de profesori de religie. Şase ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Sofian Boghiu La 14 septembrie 2008 se implinesc şase ani de la trecerea la cele vesnice a Cuviosului Parinte Sofian Boghiu. Cuviosul Parinte Sofian Boghiu s-a nascut in satul Coconestii Vechi, Balti, in anul 1912. In 1925 intra ca frate in Manastirea Rughi, Soroca. In 1940 a absolvit Seminarul Monahal de la Manastirea Cernica, iar intre anii 1940 - 1945 termina Facultatea de Teologie, Academia de Belle Arte si Scoala de Pictura Monumentala din Bucuresti. Este tuns in monahism la manastirea Dobrusa in 1936 si hirotonit preot in 1940. A pictat mai multe biserici in tara si peste hotare si a fost citiva ani profesor la Seminarul Monahal din Manastirea Neamt. Din anul 1952 este staret si duhovnic al Manastirii Antim devenind si unul din membrii de frunte ai vestitei grupari spirituale a 'Rugului Aprins'. Intre anii 1958 - 1964 este detinut politic fiind condamnat la 15 ani de munca silnica. A trecut la cele vesnice la data de 14 septembrie 2002, fiind inmormantat la Manastirea Caldarusani, unde el insusi isi alesese din vreme locul de ingropaciune. Vesnica pomenire si Dumnezeu sa-l odihnească cu sfinţii! Înţelesul duhovnicesc al Crucii - Stareţul Melchisedec de la Mănăstirea Lupşa Praznicul Înălţării Sfintei Cruci este păstrat de Maica noastră Biserica din momentul în care împărăteasa Elena, cu mult dor, a căutat Crucea lui Hristos şi a găsit-o şi spre mângâierea credincioşilor Patriarhul Macarie a înălţat-o ca să o vadă toţi credincioşii din Ierusalim. Importanţa Crucii pentru noi credincioşii ortodocşi este capitală şi mai mult decât importanţa Crucii, înţelegerea duhovnicească pe care noi credincioşii ortodocşi o avem faţă de Cruce, Crucea fiind Altarul de jertfă pe care Hristos Dumnezeu nostru S-a răstignit, Altarul de jertfă care a fost stropit cu Sângele Său Cel prea curat ca să spele întinăciunea păcatelor noastre. Şi după cum se ştie din istoria aflării Sfintei Cruci, când împărăteasa Elena a găsit cele trei cruci şi nu a ştiut care este Crucea Mântuitorului Hristos, au atins-o de o femeie moartă, le-au atins cele trei cruci pe rând şi Crucea lui Hristos a înviat pe o femeie moartă. Şi aceasta a fost mărturia că Crucea este de viaţă dătătoare şi aceasta este binecuvântarea praznicului şi a hramului mănăstirii noastre, pentru că avem Crucea în mijlocul nostru, în mijlocul credincioşilor, pentru că Crucea în care se păstrează o părticică din Lemnul Crucii Mântuitorului Hristos va şi în ziua hramului spre închinare tuturor credincioşilor. Crucea ne dă nouă binecuvântarea şi puterea să-I urmăm lui Domnului Hristos, în aceste zile în care noi avem multă nevoie de puterea şi ajutorul lui Hristos. Bucurie a venit prin Cruce la toată lumea şi noi nădăjduim ca Crucea lui Hristos să ne dea şi nouă şi dumneavoastră tuturor bucurie şi binecuvântare. Cinstirea Crucii în viaţa noastră – Părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta Crucea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este Faţa lui Dumnezeu îndreptată către oameni, în înţelesul că Dumnezeu este Iubire şi în Cruce se arată Iubirea. Deci, Crucea reprezintă Iubirea lui Dumnezeu Tatăl, Care L-a trimis pe Fiu pentru mântuirea lumii, Iubirea lui Dumnezeu Fiul, Care S-a răstignit pentru noi şi pentru a noastră mântuire şi a biruit prin Cruce puterile întunericului. Ne-am pomenit în lumea aceasta noi ca drept măritori creştini şi ca cinstitori ai Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, am învăţat din copilărie să ne facem semnul crucii, ne facem semnul crucii când începem rugăciunile noastre, ne facem semnul crucii în timpul rugăciunilor noastre, ne facem semnul crucii când plecăm la drum, ne facem semnul crucii când ajungem în faţa unei Biserici, ne facem semnul crucii când trecem pe lângă o cruce. Deci, viaţa noastră este unită cu Crucea Mântuitorului şi pentru că e unită cu Crucea Mântuitorului este unită şi cu crucea noastră, cu partea noastră de suferinţă, câtă ne-o rânduieşte Dumnezeu pentru binele nostru sufletesc. Ne facem semnul crucii ca semn de mântuire, Crucea este legată de mântuire şi mântuirea de Cruce. Şi pe lângă aceasta suntem mai în stare, mai hotărâţi pentru a ne purta crucea de fiecare zi. Pentru că crucea este şi un semn al ostenelii pe care trebuie s-o facă omul pentru înaintarea sa în viaţa duhovnicească. Aşadar, Crucea Domnului ne aduce aminte de crucea omului, crucea omului este crucea noastră, dacă nu altfel cel puţin ca osteneală de-a ne depăşi pe noi înşine, de-a birui păcatul, de-a birui răutatea. Nu numai la Ziua Crucii trebuie să ne gândim la Crucea Mântuitorului, Biserica noastră are şi alte zile de cinstire a Sfintei Cruci, de exemplu Duminica a III-a din Postul Paştilor, apoi miercurea şi vinerea se pomeneşte la slujbele Bisericii noastre puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci. Hram la Schitul Înălţarea Sfintei Cruci din Aiud Duminică, 14 septembrie 2008, Schitul de pe Râpa Robilor din Aiud îşi prăznuieşte hramul. Părintele Augustin, duhovnicul schitului , ne-a prezentat programul slujbelor şi ne-a vorbit despre importanţa acestui praznic: „Sâmbătă seara spre duminică, la ora 12.00 noaptea, va începe slujba de Priveghere - Vecernia Mare, Utrenia Mare urmate de Sfânta Liturghie. După aceea, la ora 8.00 va fi Taina Sfântului Maslu, care se va face chiar într-o formă, deci în mod special pentru bătrânii care mai vin şi care mai sunt în viaţă şi bineînţeles şi pentru ceilalţi credincioşi care vin la această sărbătoare. La ora 10.00 va fi slujba Parastasului, care se va face pentru cei care au murit la Aiud şi nu numai la Aiud şi în celelalte temniţe comuniste, iar bineînţeles ca la fiecare praznic de la ora 12.00 va fi masa pentru cei care au participat la slujbă şi pentru toţi, ceilalţi bineînţeles care sunt prezenţi acolo la slujbă.” IPS Andrei la hramul Manastirii Lupsa Hram la mănăstirea Lupşa, care are şi o părticică din lemnul Sfintei Cruci. IPS Andrei va participa de sâmbătă seară a slujba Privegherii, iar duminica va sluji Sfânta Liturghie. Deja s-a încetăţenit, aş putea zice ca o tradiţie în ajunul praznicului, pe 13 septembrie îl aşteptăm pe Înaltpreasfinţitul să vină să ne dea binecuvântare arhierească şi să începem Privegherea Înălţării Sfintei Cruci, priveghere care, cum spuneam la sfârşit la doxologie are acest eveniment duhovnicesc înălţător, cu scoaterea Cinstitului Lemn al Crucii Mântuitorului Hristos. Şi a doua zi dimineaţa la ora 7.00, chiar în ziua praznicului, deci duminică începem cu sfinţirea apei şi Taina Sfântului Maslu pentru cei bolnavi. Şi la 9.00 îl aşteptăm pe Înaltpreasfinţitul, întâmpinăm soborul de preoţi şi-l aşteptăm ca să începem slujba dumnezeiască, aşa cum zicem: Vremea a Domnului este a face. Aşteptăm pe Înaltpreasfinţitul ca să dea binecuvântarea să se înceapă lucrarea dumnezeieştii Liturghii. Şi după slujbă şi după Ierarhului o să fie şi agapa ca şi de obicei, pentru cei care sunt invitaţii mănăstirii şi ca în fiecare an şi pentru mulţi nu avem posibilitatea să hrănim pe toţi, mă gândeam cât de neputincioşi suntem noi faţă de Hristos, Care a hrănit cu cinci pâini şi doi peşti cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii. Noi tot cu pâine şi cu peşte, că este dezlegare că e hramul mănăstirii, dăm la cei care sunt mai… Deşi în general e praznic cu post. Da, praznicul Înălţării, că de asta aspectul acesta nu l-am surprins în discuţia noastră. Deşi, este cum spuneam Inima Crucii este Învierea, Inima este totuşi ascunsă, adâncă, e tainică nu este scoasă la vedere. Crucea este legată de Vinerea Mare ca şi Duminica a treia din post, Duminica Crucii şi este bineînţeles zi de post pentru că nu poţi să te apropii de Taina Crucii cu burta plină şi ghiftuit de ale lumii ăsteia şi Maica noastră Biserica ştie lucrul acesta sugerează fiilor ei preaiubiţi că trebuie un pic de altceva, adică de nemâncare ca să te apropii de praznicul Înălţării Crucii, să te apropii de înţelesul de viaţă dătător care izvorăşte din Crucea lui Hristos. Deci, este praznic cu post, dar aşa este rânduiala la mănăstiri unde este hramul mănăstirii se face dezlegare la peşte în ziua hramului şi de aceea spuneam că noi încercăm să dăm şi noi la cei care sunt mai de la depărtare la cinci, şase sute de suflete o bucăţică de pâine şi un pic de peşte şi ce mai reuşim acolo să punem din puţina dragoste care o avem. Dar, în principiu cam acesta este tipicul an de an şi de aceasta spuneam că aproape că s-a intrat într-o tradiţie şi credincioşii care au început să se îndulcească de frumuseţea privegherii şi frumuseţea şi tensiunea duhovnicească a scoaterii Crucii, ei ştiu şi vin şi stau până la sfârşit chiar dacă scoaterea Crucii este în ajun este destul de târzie ora când, privegherea se lungeşte către 10.30 sau aproape 11.00 noaptea, aproape la miezul nopţii. Dar cei care au fost hrăniţi, să folosesc acelaşi cuvânt de frumuseţea privegherii şi a dragostei lui Dumnezeu, stau şi aşteaptă cu dor să se închine seara la Sfânta Cruce. Domnul să miluiască, acum noi nu putem să dăm mărturie decât din măsura neputinţei noastre, dar Taina Crucii lui Hristos este mult mai mare, ne cuprinde şi ne dă răspuns la fiecare dacă ne apropiem de ea. Părinte stareţ Melchisedec Vă mulţumim mult şi Domnul să vă dea din puterea Crucii şi să duceţi mai departe tot ceea ce faceţi. Mulţumim şi să dea la tot omul, asta e dorirea noastră să dea la tot omul puterea şi înţelesul şi sensul care izvorăsc din Crucea lui Hristos. Biserica Ortodoxă prăznuieşte la 14 septembrie Înălţarea Sfintei Cruci In fiecare an, la 14 septembrie, Biserica Ortodoxa praznuieste Inaltarea Sfintei Cruci facuta de catre Episcopul Macarie al Ierusalimului in anul 335 in biserica construita in cinstea acesteia in Ierusalim. In antichitate, crucea era considerata un instrument de tortura pentru facatorii de rele, care erau condamnati la moarte. Prin rastignirea pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos ea a devenit simbolul crestinismului pentru că prin ea Hristos a răscumpărat neamul omenesc. Astfel, prin cruce s-a omorât moartea, s-a dezlegat păcatul strămoşesc, ni s-a dăruit Învierea şi am redevenit fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu. Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci, aminteste de doua evenimente importante din istoria lemnului Sfintei Cruci: in primul rand, aflarea Crucii, pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos, de catre Sfanta Imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, si inaltarea ei solemna in vazul poporului de catre Episcopul Macarie al Ierusalimului, iar in al doilea rand, aducerea Sfintei Cruci de la perşi, la anul 629, in timpul domniei imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, dupa ce Patriarhul Zaharia a inaltat-o in vazul credinciosilor la 14 septembrie 630. Parti din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos se afla in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, in Sfantul Munte Athos, la Roma si Constantinopol. O mică parte din lemnul Sfintei Cruci se află şi la Mănăstirea Lupşa, ca dar primit în anul 2001 de la Stareţul Efrem Vatopedinul. |